Ai văzut jardiniere pline cu gura leului, drepte ca niște lumânări colorate, și ți-ai zis că vrei și tu la poartă sau pe balcon. Apoi te-ai uitat la plicul de semințe și nu ți-a fost clar de unde începi. În articolul acesta găsești, strâns la un loc, cum o plantezi, când, și ce îi trebuie ca să înflorească toată vara.
Ce trebuie să știi înainte să cumperi semințe sau răsaduri
Gura leului (Antirrhinum majus) este o floare care, în România, se cultivă de obicei ca anuală: o semeni sau o plantezi primăvara și te bucuri de ea până toamna. În zonele cu ierni mai blânde poate rezista și mai mulți ani, dar în practică lumea o schimbă des, pentru culoare proaspătă.
Îi place soarele direct cel puțin jumătate de zi. În locurile cu umbră puternică înflorește puțin și se alungește, se „smoalește“. Solul ideal este ușor, care nu băltește apa, cu pământ de grădină amestecat cu puțin compost sau mraniță bine descompusă.
Când ești în fața raftului cu plicuri, uită-te la trei lucruri: înălțimea soiului, perioada de semănat și destinația recomandată. Sunt variante pitice, de 20-25 cm, bune pentru jardiniere sau borduri, și soiuri înalte, de 70-80 cm, pentru marginea gardului sau pentru flori tăiate la vază.
Dacă nu ai unde face răsaduri sau nu ai răbdare, ia direct răsaduri din piață sau de la florării. Costă puțin mai mult decât semințele, dar sari peste 4-6 săptămâni de stat cu ochii pe tăvițele de răsaduri pe pervaz. De regulă, primăvara un plic de semințe este câțiva lei, iar un răsad 2-5 lei, în funcție de soi și zonă.
Cum plantezi gura leului ca să se prindă bine
Dacă pornești din semințe, cel mai sigur este să faci răsaduri în casă sau în solar, din februarie până la început de aprilie. Semințele sunt foarte mici, aproape ca praful, așa că nu le îngropa adânc. Se presară la suprafață și se apasă ușor, doar cât să aibă contact cu pământul.
Mulți cititori ne spun că s-au grăbit și au semănat direct afară, apoi au pierdut jumătate din firicelele abia răsărite la primul vânt sau la o ploaie zdravănă. De aceea, pentru început, merită să le crești la adăpost și să le plantezi afară doar când au rădăcini serioase.
- Pregătește pământ afânat: în grădină, sapă solul la cazma și îndepărtează pietrele mari; în ghivece, folosește un amestec de pământ de flori cu puțin nisip.
- Fă gropițe puțin mai mari decât bulgărele de pământ al răsadului. La soiurile pitice păstrează 15-20 cm între plante, la cele înalte 25-30 cm.
- Udă gropițele înainte de plantare, ca să nu rămână goluri de aer. Apoi așază răsadul drept, fără să îngropi mai mult tulpina decât a fost în ghiveci.
- Completează cu pământ în jur, apasă ușor cu degetele și mai udă o dată, dar fără să îneci locul. Pământul trebuie să fie umed, nu noroi.
- În primele zile, protejează plantele de soarele foarte puternic și de vânt, mai ales dacă le-ai mutat din casă direct afară. O plasă de umbrire sau chiar o bucată de cearșaf vechi poate ajuta.
Pentru jardiniere și ghivece, ai grijă să existe orificii de scurgere și un strat de drenaj la fund (câteva cioburi sau bile de argilă). Rădăcinile nu suportă apa băltită, mai ales la căldură, când putrezirea apare repede.
Udare, hrană și tăieri pentru flori din mai până toamna
E sâmbătă dimineață, ai cana de stropit în mână și te uiți la rândul de plante: unele par ușor pleoștite, altele nu. La gura leului, regula simplă este să uzi când stratul de la suprafață, cam un deget, s-a uscat. Udarea puțin și des, fără băltire, ține plantele mai sănătoase decât o inundație rară.
În grădină, dacă ai pus mulci (un strat subțire de paie tocate, frunze sau scoarță), vei uda mai rar. În ghivece însă, mai ales în plin soare, uneori va trebui să uzi zilnic în iulie-august. Apa se dă la bază, nu peste flori, ca să eviți bolile fungice.
Cât despre „mâncare“, nu ai nevoie de îngrășăminte sofisticate. Un pământ bun, amestecat la plantare cu compost, ține mult. Apoi, la 2-3 săptămâni, poți folosi un fertilizant lichid universal pentru flori, diluat conform etichetei. Nu depăși dozele de pe ambalaj, o plantă supranutrită face frunze multă și floare puțină.
Secretul pentru o înflorire lungă este să tai florile trecute. Când o inflorescență s-a ofilit, taie tija la câțiva centimetri deasupra unui nod de frunze. Planta va răspunde cu ramificații noi și mai multe flori. Dacă o lași să facă semințe peste tot, înflorirea se oprește mai repede.
La soiurile înalte, e bine să pui și câte un mic tutor (un bățișor) și să legi tulpina lejer, ca să nu se rupă la vânt. Îndeosebi în curțile mai expuse, o furtună de vară poate culca la pământ plantele încărcate de flori.
Boli, dăunători și ce probleme apar cel mai des
În general, dacă solul este bine drenat și nu exagerezi cu apa, planta e destul de rezistentă. Problemele apar de obicei în veri foarte ploioase sau dacă e înghesuită și nu are aer între tufe.
Frunzele pătate, cu zone galbene sau maronii, pot indica boli fungice. Atunci, primul pas este să rupi și să îndepărtezi părțile puternic afectate și să aerisești mai bine zona. Nu uda frunzele seara, apa rece lăsată peste noapte favorizează bolile.
Afidele (păduchii verzi) și tripsii apar des la florile colorate. Îi vezi pe vârful lăstarilor, frunzele se ondulează, bobocii nu se mai deschid bine. Poți începe cu dușuri cu apă, insiști pe zonele atacate, apoi, dacă nu se liniștește situația, mergi la o fitofarmacie și cere un produs potrivit pentru plante ornamentale, respectând eticheta.
În zonele unde ai mai avut probleme cu rugină sau alte boli la plante din aceeași familie, evită să pui an de an gura leului în același loc. O rotație simplă a culturilor în grădină ajută: anul viitor mută florile cu totul în alt colț, iar acolo pune altceva.
Cum o ții de la un an la altul și ce faci iarna
Mulți o tratează ca pe o floare de un singur sezon, dar poți să profiți și de obiceiul ei de a se autoînsămânța. Dacă lași câteva tije cu semințe să se usuce pe plantă, vei găsi la primăvară puieți mici răsăriți singuri în jurul locului inițial.
Dacă vrei să controlezi culoarea și locul, poți strânge singur semințele. Când capsulele se usucă și se deschid ușor, scutură-le într-o hârtie, lasă semințele să se usuce câteva zile, apoi păstrează-le într-un plic de hârtie, etichetat, la loc răcoros și uscat.
În zonele cu ierni mai blânde, poți încerca să o treci peste sezonul rece direct în grădină. Tăi tulpinile la 5-10 cm de sol, după ce vine frigul serios, și pune un strat mai gros de mulci, frunze sau paie uscate deasupra. Dacă iarna nu e foarte geroasă, unele tufe vor porni din nou la primăvară.
În ghiveci, gura leului rezistă mai greu la ger decât în sol direct. Ori o ții ca sezonieră și o schimbi, ori muți ghivecele într-un loc răcoros, dar ferit de îngheț puternic, cum ar fi o logie închisă sau un garaj luminat, cu udare foarte rară.
Din punct de vedere al siguranței, floarea nu este cunoscută ca fiind toxică pentru oameni sau animale de companie. Totuși, nu încuraja copiii mici sau animalele să ronțăie plantele din grădină, chiar dacă sunt considerate sigure în mod obișnuit.
Întrebări frecvente
Merge gura leului și în ghiveci, pe balcon?
Da, merge foarte bine, mai ales soiurile pitice. Ai nevoie de ghivece sau jardiniere cu scurgere bună și pământ aerat. Udarea va fi mai deasă decât în grădină, iar la caniculă e bine să aibă puțină umbră după-amiaza.
Când se seamănă semințele pentru răsaduri?
În general, din februarie până la început de aprilie, în casă sau în spațiu protejat, deoarece germinarea cere temperaturi de peste 15 grade. Afară, direct în grădină, se poate semăna abia după ce a trecut pericolul de îngheț.
De ce se îngălbenesc frunzele la gura leului?
Cel mai des, de la exces de apă sau sol greu, care băltește. Poate fi și lipsă de hrană sau un atac de dăunători. Verifică pământul, rărește udarea, aerisește plantele și inspectează atent frunzele, față-verso.
Când îți găsești două ore libere să pui câteva răsaduri, parcă nici curtea, nici balconul nu mai par la fel. E una dintre florile acelea care nu cer prea mult, dar schimbă cum se vede casa când te întorci seara, obosit, și deschizi poarta.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de climat, sol și expunere. Pentru probleme grave de boli sau dăunători la plante, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
