În multe curți de la noi, tufa aceea rotundă, de 3-4 metri, care dă umbră ușoară vara și alune toamna, e un alun uitat de ani buni. Dacă vrei să plantezi unul nou sau să-l îngrijești pe cel moștenit, merită să știi ce lumină, sol și tăieri îi plac ca să rodească bine.
Unde așezi alunul ca să îi priască ani la rând
Când îl pui la locul potrivit, arbustul acesta îți face o boltă de frunze rotunde, verde intens, care filtrează lumina. Cel mai bine îi merge într-un loc cu soare bun mare parte din zi, dar suportă și semiumbra, mai ales în zonele foarte călduroase.
Dacă îl pui prea la umbră, va crește lunguieț, cu ramuri subțiri și mai puține fructe. Dacă e în plin soare, dar are apă la timp, frunzișul rămâne gros și nucile se coc frumos, cu coajă tare, bine formată.
Caută un loc ferit de vânturile reci directe. Florile lui apar devreme, din februarie-martie, sub formă de amenți gălbui care atârnă pe ramuri. Un îngheț puternic exact atunci poate reduce rodul din anul respectiv, mai ales pe versanți expuși nordului.
Corylus avellana este rustic, rezistă în general până la -25°C, deci iernile normale din România nu îl sperie. Probleme apar mai tare din cauza băltirii apei la rădăcini sau a soarelui dogoritor fără pic de apă, nu din cauza frigului.
Aliniament, gard viu sau tufă solitară: cum se vede în grădină
Într-o curte mică, un singur arbust, pus la 2-3 metri de casă sau gard, poate fi punctul de atracție: trunchiuri multiple, coajă gri, frunze rotunjite care toamna se îngălbenesc plăcut. La maturitate ajunge de obicei la 3-5 metri înălțime și cam tot atât în diametru, dacă îl lași liber.
Dacă visezi la mai multe alune, nu pune doar un singur exemplar. Planta are flori bărbătești și femeiești pe același arbust, dar pentru producție bună ajută să ai 2-3 exemplare, eventual soiuri diferite, la 3-4 metri distanță unul de altul, ca polenul să circule ușor între ele.
Ca gard viu comestibil, poți planta tufe la 1,2-1,5 metri între ele, pe un rând sau două rânduri în zig-zag. Vei avea un perete verde dens, care oprește vântul și privirile, dar producția de fructe va fi ceva mai mică, pentru că plantele se concurează pentru lumină și spațiu.
Se potrivește bine cu alți pomi de talie mică și mijlocie. Mulți cititori îl pun pe marginea livezii, ca un fel de tampon între pomii fructiferi și restul curții. Ai grijă doar să nu îl lași chiar sub coroana unui nuc, unde puține plante se simt bine.
Sub frunzele rotunde: ce fel de sol și apă îi plac
Când sapi locul, te lămurești repede dacă terenul îi va plăcea. Rădăcinile vor un pământ afânat, care nu se transformă în nămol lipicios după ploaie, dar nici nu se usucă în praf tare. Un cernoziom sau un sol de grădină bine lucrat îi priesc de minune.
Evită zonele unde se adună apa după ploi. Solul greu și îmbibat cu apă, mai ales pe timp rece, duce la putrezirea rădăcinilor și la tufe care pornesc greu primăvara. Dacă ai doar teren argilos, merită să lucrezi o groapă mai mare și să aduci pământ mai ușor amestecat cu nisip grosier și compost.
pH-ul ideal e slab acid spre neutru, dar planta tolerează în general și solurile ușor calcaroase. Ce îl deranjează mai tare este seceta lungă în primii ani după plantare. Mai târziu, cu rădăcini adânci, suportă perioadele fără ploi, dar tot va face fructe mai mici dacă nu prinde deloc umiditate în perioadele de legare a nucilor.
Un strat de mulci – frunze tocate, paie sau scoarță – menține apa mai mult în sol și ține buruienile departe. Sub tufa matură poți lăsa iarba să crească, dar în jurul unui exemplar tânăr cercul de 50-60 cm din jurul tulpinii e bine să rămână liber și acoperit cu mulci.
Ziua de plantare: cum pornești corect un alun tânăr
Imaginează-ți o zi de toamnă târzie, cu pământ încă moale: perioada potrivită să pui în pământ puieții cu rădăcină nudă. Se poate planta și primăvara devreme, dar toamna prinde mai bine rădăcini înainte de călduri.
Îți trebuie câteva lucruri simple:
- puiet sănătos, cu rădăcini bine dezvoltate
- lopată și cazma pentru groapă
- o găleată cu apă
- pământ bun de grădină, eventual amestecat cu compost
- un țăruș, dacă zona e foarte vântoasă
Pentru plantare, pașii de bază arată cam așa:
- Sapi o groapă ceva mai mare decât volumul rădăcinilor, de aproximativ 40-50 cm lățime și adâncime.
- Curăți rădăcinile rupte și le scurtezi ușor vârful, ca să stimulezi ramificarea, fără să le toci agresiv.
- Pui în groapă un strat de pământ bun, eventual amestecat cu compost bine descompus, nu cu gunoi proaspăt.
- Așezi puietul astfel încât punctul de altoire (dacă există) să fie puțin deasupra solului și rădăcinile să se întindă natural, nu îndoite.
- Umpli groapa treptat, tasând ușor cu piciorul, și formezi un mic lighean în jurul tulpinii pentru a reține apa.
- Uzi temeinic, cu una-două găleți de apă, chiar dacă solul pare umed.
- Aplici un strat de mulci de 5-7 cm grosime, lăsând câțiva centimetri liberi în jurul tulpinii.
Să nu te grăbești să îngropi pomul prea adânc. Regula simplă: nu planta prea adânc, gulerul rădăcinii trebuie să rămână la nivelul solului. După plantare, în primul sezon urmărește să nu se usuce complet pământul în jurul lui, mai ales în perioadele de vânt și soare puternic.
Când îl lași în pace și când intervii: tunderi, boli și rodire
Unul dintre avantajele mari la acest arbust este că nu cere îngrijiri complicate. După ce s-a prins bine, îl uzi doar în veri foarte secetoase, dacă vrei să-l ții în formă, îi dai primăvara un strat subțire de compost la bază, încorporat ușor în sol.
Tăierile se fac de obicei la sfârșit de iarnă, când se vede clar structura tufei. Scopul este să ai 6-8 tulpini de bază viguroase și să scoți periodic lemnul foarte bătrân sau uscat. La multe case vedem tufe lăsate în pace 15-20 de ani, care fac tot mai puține alune; acolo ajută o întinerire treptată, pe 2-3 ani, nu o ciopârțire bruscă.
Dacă vrei un aspect de copăcel, alegi una-două tulpini principale și îndepărtezi lăstarii de la bază (drajonii) an de an. Taie din puțin în puțin și urmărește cum reacționează planta, mai bine ajustezi în mai mulți ani decât să pierzi umbra și rodul deodată.
La boli și dăunători, în general are o rezistență bună. Pot apărea pete pe frunze sau uscarea vârfurilor de lăstari în veri ploioase, dar la multe grădini problema se rezolvă prin aerisirea coroanei și strângerea frunzelor bolnave toamna. Pentru tratamente specifice, verifică recomandările din fitofarmacii și eticheta produselor, fără să improvizezi doze acasă.
Rodirea începe, de regulă, la 3-4 ani la puieții altoiți și 5-6 ani la cei din sămânță. Maximul de producție vine mai târziu, pe la 8-10 ani. Dacă tufa ta e viguroasă, dar nu face fructe, întreabă-te: are pereche de polenizare în apropiere, sau e singură în toată zona? A prins îngheț exact când avea amenții deschiși? O irigare bună în perioada de legare a fructelor face diferența între o mână de alune și un coș întreg.
Întrebări frecvente
Ce distanță trebuie între doi aluni în grădină?
Într-o livadă mică, păstrează 3-4 metri între tufe, ca să aibă lumină și spațiu. Pentru un gard viu des, poți coborî la 1,2-1,5 metri între plante, dar vei avea mai mult efect de ecran și ceva mai puține fructe.
Se poate ține alun în ghiveci sau în apartament?
Nu este plantă de interior. Rădăcinile au nevoie de volum mare de sol și de frigul iernii pentru a intra în repaus. Puieții la ghiveci sunt doar o etapă de producere, se mută în curte sau grădină cât mai repede.
Când e mai bine să plantez ca să se prindă sigur?
Cea mai bună perioadă este toamna, după căderea frunzelor și înainte de înghețul dur, când solul e încă lucrabil. Se poate planta și primăvara devreme, dacă nu întârzii prea mult și uzi regulat în primele luni.
Dacă te uiți la un arbust bătrân, plin de amenți galbeni în februarie și de nuci toamna, îți dai seama că nu e o plantă pretențioasă, ci una care cere doar locul potrivit și din când în când foarfeca. Un pic de atenție la început și alunul îți poate marca anii din curte mai bine decât orice gard de beton.
Recomandările de mai sus sunt generale și adaptate climatului din România. Fiecare grădină are particularități de sol și expunere, iar pentru probleme grave de boli sau dăunători la plante este bine să ceri sfatul unui inginer agronom sau al unui specialist dintr-o fitofarmacie.
