Ai trecut pe lângă o curte și te-au lovit dintr-o dată niște buchete roșii, rotunde, ca niște mici focuri de artificii, toate la aceeași înălțime. De multe, exact asta vezi la crucea Maltei, adică Lychnis chalcedonica. Mai jos găsești, pe scurt, cum o plantezi și ce are nevoie la întreținerea de zi cu zi.
Cum arată în grădină Lychnis chalcedonica și de ce atrage privirea
Când înflorește la început de vară, tufa de crucea Maltei se vede din stradă. Tulpinile sunt drepte, de 60-90 cm, ca niște bețe subțiri, îmbrăcate în frunze verzi, mate. În vârf, se adună inflorescențe rotunde, de 5-7 cm, din zeci de flori mici, în cinci petale, roșu intens.
La maturitate, o plantă bine ținută formează o tufă destul de compactă, de cam 40 cm lățime, care arată cel mai bine plantată în grupuri de câte 3-5 bucăți. E genul de plantă care dă ritm straturilor: sus ea, jos ceva mai aerat, alb sau mov, ca să o lase să se vadă.
În iunie-iulie, când e în vârf de formă, Lychnis chalcedonica aprinde colțul de grădină unde stă. Roșul e curat, ușor spre corai, și prinde bine lumina de dimineață sau de după-amiază, fără să pară strident. Pe timp de ploaie, picăturile rămân pe florile plate ca pe niște mici farfurii.
Se potrivește foarte bine lângă garduri, în spatele unui strat mixt, în ronduri de la intrare sau în fața caselor de la țară, lângă margarete, nalbe, lavandă sau trandafiri de tulpină. În grădinile mai moderne merge bine combinată cu ierburi decorative, care îi îmblânzesc culoarea.
Locul din curte unde se simte cel mai bine
Crucea Maltei este o plantă perenă rustică, adaptată la iernile din România. Ea însă își arată adevăratul potențial doar dacă are soare direct cel puțin jumătate de zi. La umbră parțială mai supraviețuiește, dar se alungește, se rărește și înflorește mai puțin.
Solul ideal este unul de grădină obișnuit, nici foarte greu, nici nisipos, care drenează bine apa. Dacă ai pământ argilos, merită să îl amesteci cu nisip și compost înainte de plantare, ca să nu băltească apa la rădăcină. În pământ prea compact, tulpinile tind să fie mai slabe și să se culce la ploi.
În ceea ce privește vecinătățile, nu îi place concurența agresivă la bază. Nu o înghesui lângă tufe mari sau lângă plante foarte viguroase, care o umbresc la rădăcină. Mai bine o pui în spatele unui strat de flori joase sau la marginea unei alei, la 10-15 cm de bordură.
Am văzut de multe ori în grădinile cititorilor că locul face toată diferența: aceeași varietate, în plin soare, cu pământ aerisit și un pic de spațiu în jur, pare cu o clasă peste o plantă înghesuită la colț de gard, la umbră de nuc.
Plantarea, dintr-o după-amiază de primăvară sau de toamnă
Plantarea nu este complicată și intră ușor în programul unei după-amiezi de lucru în curte. Ai nevoie de:
- un hârleț sau o cazma mică
- greblă de mână sau sapa pentru afânat
- pământ de flori sau compost cernut
- stropitoare sau furtun cu duș fin
Perioade bune de plantare sunt primăvara, din martie până în aprilie-mai, sau toamna, din septembrie până la mijloc de octombrie, în funcție de zonă. Vara se poate planta din ghiveci, dar cu mai multă grijă la udare.
Plantare din răsad sau tufă
Dacă iei plante crescute deja, din ghiveci, scoate-le ușor și vezi cum arată rădăcinile. Dacă sunt foarte încolăcite, desprinde-le delicat cu degetele. Sapă o groapă puțin mai mare decât balotul de pământ, amestecă pământul scos cu compost, apoi așază planta astfel încât nivelul din ghiveci să rămână același.
Apasă ușor pământul în jur, fără să o îngropi mai adânc decât era. Lasă 30-40 cm între plante, pentru ca tufa să aibă loc să se dezvolte. Udatul de după plantare este foarte important: o udare temeinică ajută pământul să se așeze în jurul rădăcinilor.
La tufele mai bătrâne, care și-au pierdut din vigoare, poți face divizare: scoți tufa, o împarți în 2-3 bucăți cu un cuțit bine ascuțit sau cu cazmaua și replantezi fiecare bucată separat. E o metodă bună de întinerire, la 3-4 ani.
Semănare direct în grădină
Lychnis chalcedonica se poate înmulți și din semințe. Le poți semăna în lădițe, primăvara, și răsădi apoi în grădină, sau direct în locul final, la sfârșit de aprilie – început de mai. Trasezi un mic șanț superficial, presari semințele, acoperi foarte ușor cu pământ și tasezi cu palma.
Menții solul ușor umed până la răsărire, fără bălți. Plantele tinere nu arată spectaculos în primul an, dar din al doilea sezon, dacă le-ai lăsat la distanță bună și nu le-ai neglijat, intră deja în categoria tufelor care se fac remarcate.
Întreținerea de zi cu zi și micile probleme care apar
După ce ai pus-o la locul ei, întreținerea e destul de simplă. În perioadele normale de primăvară și început de vară, se descurcă doar cu ploaia. Pe caniculă, mai ales pe soluri nisipoase, ajută câte o udare rară, dar din belșug, seara, direct la bază, fără să îmbibi frunzele.
Un strat subțire de mulci (frunze tocate, iarbă tăiată uscată sau scoarță) păstrat în jurul plantei ajută mult: ține umezeala și împiedică buruienile. Primăvara, poți adăuga în jur un strat de compost matur sau puțin îngrășământ echilibrat. Dacă exagerezi cu hrana, face frunză multă și flori mai puține.
Îndepărtarea florilor trecute ajută la prelungirea înfloririi. Când vezi că o inflorescență s-a trecut, taie tulpina până la o frunză viguroasă. La final de sezon, când toată partea aeriană se usucă, poți tăia tulpinile aproape de sol. Rădăcina va porni din nou primăvara următoare.
Iarna, în cea mai mare parte a țării, nu are nevoie de protecție specială. În zonele cu ger mai aspru, fără strat de zăpadă, ajută un strat de frunze uscate la bază. Este o plantă rezistentă, dar nu îi place apa stătută în sezonul rece, deci drenajul rămâne important.
La capitolul probleme, ce vedem cel mai des sunt tulpinile care se culcă la pământ după ploi puternice sau vânt. Poți preveni asta plantând tufa între alte plante care o sprijină ușor sau folosind discret un suport de inele. Din când în când apar și afide pe vârfuri; le poți da jos cu un jet moderat de apă sau cu o soluție ușoară de săpun de casă, iar pentru invazii serioase e bine să ceri un produs potrivit la fitofarmacie.
Ca la multe plante ornamentale, nu e o idee bună să lași copiii mici sau animalele de companie să roadă tulpinile sau frunzele. În mod normal, câinii și pisicile le ignoră, dar dacă observi semne de disconfort după ce au ros din ea, cel mai sigur este să discuți cu medicul veterinar.
- Primăvara: curățat tulpini uscate, un strat de compost, eventual divizare
- Vara: udare la nevoie, tăiat florile trecute
- Toamna: replantări, plantări noi, tăierea tufei după ce se usucă
- Iarna: verificat să nu băltească apa, un strat de frunze în zone foarte reci
Întrebări frecvente
Rezistă Lychnis chalcedonica la gerurile din România?
Da, este o plantă perenă rustică, care în grădină, în pământ, trece bine peste iernile obișnuite. În zonele cu geruri foarte puternice, fără zăpadă, ajută un strat ușor de frunze uscate sau mulci la bază.
Se poate ține crucea Maltei în ghiveci, pe balcon?
Merge în ghiveci mare, afară, la soare, cu pământ bun de grădină amestecat cu compost și drenaj. Nu este plantă de interior. Iarna, vasul trebuie protejat de îngheț puternic, de exemplu apropiat de un perete și izolat la bază.
Este Lychnis chalcedonica o plantă invazivă?
Nu este considerată invazivă în grădinile de la noi, dar, lăsată să facă semințe, se poate răsădi singură în apropiere. Dacă nu vrei să se înmulțească, taie inflorescențele după ce se trec, înainte să formeze bine semințele.
Crucea Maltei este genul de floare care pare pretențioasă doar până o ai în grădină un sezon. După ce vezi cum se ridică singură, an de an, din același loc, cu aceeași culoare curată, începi să o pui în tot mai multe colțuri de curte.
Recomandările de mai sus au caracter general, pentru grădinile din România. Fiecare plantă reacționează diferit în funcție de sol, lumină și climă locală; pentru probleme persistente sau tratamente, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
