Te oprești în fața unui strat plin de lumânări colorate, de la alb untos la mov închis, și afli că e vorba de Lupin. Îți faci curaj să iei un plic de semințe, dar nu știi unde, cum și când să-l pui. Găsești mai jos, pas cu pas, ce cere această plantă în grădinile din România.
Spicurile colorate lângă alee: unde pui Lupinul ca să se vadă
Când înflorește bine, tufa ajunge cam până la genunchi sau mai sus, cu frunze palmatoase, ca niște palme verzi deschise, și tije florale de 60-100 cm, pline de boabe de culoare. De aceea arată foarte bine lângă o alee sau în spatele unui borduraj de flori mai joase.
Planta preferă soarele direct cel puțin jumătate de zi. În grădinile de la noi merge foarte bine orientarea sud sau vest, iar în zone foarte calde se descurcă bine și cu un pic de umbră după-amiaza. Dacă o lași în umbră mare, tulpinile se lungesc, se apleacă și florile rămân mai puține.
Ideal este un loc aerisit, dar nu bătut permanent de vânt. Spicul greu de flori prinde frumos lumina dimineața, dar un curent puternic îi poate frânge vârful. Lângă un gard din lemn sau un perete de casă, la 30-40 cm distanță, arată bine și este oarecum protejat.
Soiurile înalte se văd foarte frumos în mijlocul unui strat mixt, cu plante mai joase în față și arbuști sau trandafiri în spate. Dacă ai un colț mai sărac în culoare la început de vară, câteva tufe bine prinse schimbă complet felul în care arată grădina.
Stratul pregătit din timp: cum îl plantezi ca să prindă bine
Lupinus polyphyllus preferă un sol ușor, cu drenaj bun și mai degrabă acid sau neutru. În pământ foarte lutos sau foarte calcaros se chinuie, frunzele se pot îngălbeni și tufa nu se mai dezvoltă cum trebuie.
În practică, pentru grădinile obișnuite de la noi, asta înseamnă să sapi locul pe o adâncime de o cazma, să scoți pietrele mari și să amesteci pământul cu compost bine descompus sau mraniță cernută. Evită gunoiul de grajd proaspăt, care arde rădăcinile.
Poți porni fie din semințe, fie din puieți cumpărați. Semințele se seamănă direct în grădină primăvara, din aprilie, când solul s-a încălzit, sau la sfârșit de vară – început de toamnă, pentru plante care vor înflori din anul următor. Puieții în ghiveci se plantează, de regulă, din aprilie până prin octombrie, cât timp pământul nu e înghețat.
Când lucrezi cu răsaduri sau plante la ghiveci, rădăcina pivotantă (cea principală, adâncă) e destul de sensibilă. Nu o rupe și nu o răsuci. De aici apare una dintre cele mai frecvente nemulțumiri ale cititorilor: planta arată bine la plantare, dar stagnează sau moare pentru că a fost chinuindu-i-se rădăcina.
Pentru plantare poți urma pașii de mai jos.
- Udă bine ghiveciul cu o oră înainte, ca pământul să se desprindă ușor de pereți.
- Sapă o groapă puțin mai adâncă și mai lată decât balotul de pământ din ghiveci.
- Pune pe fund un strat subțire de compost și amestecă-l cu pământul existent.
- Scoate planta din ghiveci fără să tragi de tulpină, ținând cu palma balotul de pământ.
- Așază balotul la nivelul solului, nu mai adânc, și umple groapa cu pământ reavăn, fără să îl tasezi agresiv.
- Udă bine, astfel încât pământul să se așeze în jurul rădăcinii, și completează ușor acolo unde se lasă.
Distanța între plante trebuie să fie în jur de 35-45 cm. Pare mare când pui un fir mic, dar în al doilea an tufele se lățesc, iar dacă le înghesui nu mai circulă aerul și crește riscul de boli.
Tufe bogate tot sezonul: îngrijire, udare și hrănire
În primul an după plantare, planta are nevoie de puțină atenție în plus. De aici încolo, dacă i-ai nimerit locul, devine o prezență destul de sigură în grădină, fără pretenții exagerate.
Udare și fertilizare
În primăvară și la început de vară, când formează frunze și tije florale, are nevoie de sol ușor umed, dar nu îmbibat. Udă rar și cu cantitate mai mare de apă, lăsând stratul de la suprafață să se zvânte între două udări. În solul rece și mereu umed, rădăcina de lupin poate putrezi.
Un strat de mulci (paie tocate, scoarță mărunțită sau frunze uscate) de 3-5 cm ajută mult: păstrează umiditatea și ține buruienile în frâu. Primăvara, poți împrăștia în jurul tufei un strat subțire de compost sau mraniță cernută, care va acționa ca un îngrășământ blând.
Nu are nevoie de fertilizări grele cu produse chimice, mai ales cu azot mult, pentru că vei obține frunză multă și flori mai puține. Dacă vrei să folosești un fertilizant, caută unul pentru plante cu flori, folosit în doza de pe etichetă, o dată pe lună, în perioada de creștere.
Tăieri și susținere
Când florile încep să se ofilească de jos în sus, taie tijele aproape de nivelul frunzelor. Asta împiedică formarea semințelor și încurajează planta să mai scoată câteva tije mai mici, în special la soiurile viguroase. Dacă lași toate tijele să formeze păstăi, obosești planta.
Spre toamnă, frunzișul începe să se retragă. Poți tăia tufa aproape de nivelul solului, lăsând 5-10 cm de tulpini, iar peste iarnă o protejezi ușor cu un strat de frunze uscate, mai ales în zone cu ierni foarte reci și vânt puternic. În primăvara următoare, dai la o parte frunzele și vor porni noile lăstari.
Soiurile foarte înalte, mai ales în locuri bătute de vânt, pot avea nevoie de câteva tutori subțiri, discreți. Le pui la marginea tufei și legi ușor tijele florale cu rafie sau o sfoară moale, ca să nu se rupă după o ploaie serioasă.
Mai multe culori în același colț: înmulțire, mutare și combinații reușite
Planta se înmulțește ușor prin semințe, uneori chiar singură. Păstăile maronii se deschid la soare și aruncă semințele în jur. Așa apar, prin strat, plăntuțe mici cu frunzulițe în formă de stea, pe care le poți lăsa pe loc sau muta cu grijă când sunt foarte tinere.
Trebuie știut că plantele obținute din semințele unui soi bicolor nu păstrează neapărat aceeași combinație de culori. Poți avea surprize plăcute sau nu, așa că, dacă ții la o anumită nuanță, merită să mai cumperi din când în când puieți etichetați sau semințe din același soi.
Mutarea tufelor mature nu este cea mai fericită idee, pentru că rădăcina pivotantă intră adânc în sol. Dacă trebuie totuși să muți o plantă, fă asta la început de primăvară sau toamna devreme, săpând un balot cât mai mare, cu mult pământ în jurul rădăcinii, și udând des după mutare.
Vizual, culorile intense – albastru, mov, roz închis – se leagă bine cu margarete albe, lavandă, bujori sau ierburi decorative cu spice argintii. Dacă ai un pat de trandafiri de nuanțe pale, câteva tufe de această plantă în spatele lor dau adâncime imaginii, fără să aglomereze spațiul.
Frunzele și semințele pot fi toxice dacă sunt înghițite de animale sau copii mici. De regulă, nu sunt atractive la gust, dar dacă ai un câine curios sau o capră care ajunge în strat, e bine să ții cont de asta și să supraveghezi zona.
Întrebări frecvente
Când înflorește, de obicei, această plantă?
În grădinile din România, înflorirea principală este în mai-iunie. Dacă vremea nu e foarte caniculară și tai tijele ofilite, unele tufe pot reporni cu câteva flori și în a doua jumătate a verii, dar mai puțin spectaculos.
Rezistă peste iarnă în grădină sau trebuie acoperită?
Este o plantă perenă destul de rezistentă la frig. În zonele cu ierni normale, rămâne în sol fără probleme. În locurile cu ger și vânt puternic, ajută un strat de frunze uscate sau mulci, pus la bază, după primul îngheț serios.
Se poate ține și în ghiveci pe terasă sau balcon?
Se poate, dar nu e locul în care se simte cel mai bine. Are rădăcină adâncă și ghiveciul trebuie să fie înalt și încăpător, cu drenaj foarte bun. De obicei, tufele din pământul de grădină sunt mai viguroase și trăiesc mai mulți ani.
Când vezi pentru prima dată cum se aprind la soare spicurile acestea dense, cum prind umbre albăstrii sau roz pe frunzișul verde mat, îți dai seama că nu e doar o floare înaltă în spatele stratului. Este genul de plantă care, dacă prinde gustul locului, îți pune amprenta pe tot colțul de grădină, an după an.
Recomandările de mai sus au caracter general și sunt adaptate climatului din România. Fiecare grădină are particularitățile ei, iar pentru probleme de boli sau dăunători la plante este bine să ceri sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
