În multe curți din România vezi același tablou: masă de plastic, iarbă arsă pe alocuri și un colț gol care ar primi bine un pom. Dacă vrei umbră, flori albe primăvara și fructe pentru copii, un Cireș (Prunus avium) e primul la care te gândești. Hai să vedem, pas cu pas, cum îl plantezi și cum ai grijă de el ca să nu regreți după câțiva ani.
Unde pui un Cireș (Prunus avium) ca să arate bine și să rodească
Imaginează-ți grădina peste 7-8 ani: un pom de 4-5 metri înălțime, cu o coroană rotundă de vreo 3-4 metri diametru, care face umbră jumătate de curte la prânz. De aici trebuie să pornești când alegi locul, nu de la bețigașul subțire pe care îl cumperi din pepinieră.
Cireșul iubește soarele direct. Ca să înflorească frumos și să lege bine fructele, are nevoie de cel puțin 6 ore de lumină pe zi. Lângă casă, pe partea de sud sau sud-est, se simte cel mai bine, dar lasă-i spațiu în jur: de regulă, 4-5 metri până la alt pom sau construcție.
Solul contează și el. Pomul nu suportă pământul unde băltește apa după ploaie. Dacă după o ploaie serioasă apa dispare în maximum o oră, e ok. Dacă stă cu zilele, mai bine cauți alt loc sau ridici ușor terenul. Rădăcinile în apă rece putrezesc repede, iar pomul se chinuie mulți ani fără să înțelegi de ce nu merge.
La bloc, în grădinițe dintre scări, lumea mai plantează cireși foarte aproape de fundații. Nu e o idee grozavă. Rădăcinile se duc în lateral câțiva metri buni, iar în timp pot crea probleme la trotuare sau borduri. Depărtează pomul de casă, gard și alei măcar 3 metri, iar de fire aeriene și mai mult.
Un detaliu pe care îl sar mulți peste el: majoritatea soiurilor au nevoie de un alt cireș compatibil ca să se polenizeze. Asta înseamnă că e bine să ai măcar doi pomi, sau să știi că vecinul de peste gard are unul care înflorește cam în aceeași perioadă. Fără polenizator, florile arată frumos, dar rămâi cu foarte puține fructe.
Groapa, rădăcina și primii ani: de aici se vede cât va ține pomul
Ziua de plantare e cam ca mutarea într-o casă nouă: ce pui la început îți influențează tot confortul de mai târziu. Ideal e să plantezi toamna, după căderea frunzelor, până îngheață solul, sau primăvara devreme, cât pomul e încă în repaus.
Înainte să te apuci, verifică să ai la îndemână:
- pom altoit, cu rădăcini sănătoase, elastice
- pământ de grădină afânat, amestecat cu mraniță bine descompusă
- un tutore (băț) solid din lemn și legături moi
<li-o lopată bună și o găleată cu apă
Groapa se face mai mare decât pachetul de rădăcini, cam 60×60 cm și adâncă de 50-60 cm. Nu te zgârci aici: pământul afânat pe o asemenea suprafață îl ajută pe pom să pornească rapid, fără să se chinuie să străbată un sol bătătorit.
Rădăcinile se curăță ușor de vârfurile rupte, apoi se mocirlesc, adică se trec printr-un amestec de pământ galben cu apă, ca o smântână subțire. Asta le protejează de deshidratare și le ajută să facă rapid rădăcini noi. În groapă, punctul de altoire trebuie să rămână cu 3-4 degete deasupra solului, altfel pomul poate emite lăstari din portaltoi și strică tot scheletul.
Pui vârful de pământ fertil la fundul gropii, așezi pomul astfel încât rădăcinile să stea răsfirate, bați tutorele lângă el și începi să umpli groapa, tasând ușor cu piciorul după fiecare strat de 10-15 cm. Când ai ajuns la nivel, formezi un mic lighean de pământ în jurul trunchiului și torni o găleată, două de apă, chiar dacă solul pare umed. Apa ajută pământul să se așeze în jurul rădăcinilor fără goluri de aer.
În primul an, pomul arată mai degrabă a băț înfipt în pământ. Important este să păstrezi solul ușor umed în jur și să nu lași buruienile să îl sufoce. Un cerc de 50-80 cm diametru menținut curat sau acoperit cu iarbă tăiată (mulci) face minuni pentru startul lui.
Coroana care ține umbră mesei de vară: tăieri și formare
De multe ori vedem prin curți cireși lăsați să crească haotic, cu crengi lungi, greu de cules și rupti după o furtună mai serioasă. Aici se face diferența între un pom decorativ și unul care îți dă ani la rând fructe și o umbră frumoasă.
În primii 3-4 ani, te ocupi mai ales de forma coroanei. Cea mai ușor de întreținut este coroana în vas, adică un trunchi de aproximativ 80-100 cm și apoi 3-4 ramuri principale orientate în jur, ca spițele unei roți. Lăstarii care cresc vertical pe lângă trunchi se scot, cei care intră în interiorul coroanei se răresc, ca să lași lumina să intre.
Tăierile se fac, în general, la sfârșit de iarnă, când nu mai sunt geruri puternice, dar pomul nu a pornit încă în vegetație. La un cireș mai bătrân, nu te apuci să tai drastic dintr-o dată. Mai bine corectezi treptat, în 2-3 ani, ca să nu forțezi pomul să dea o puzderie de lăstari verticali, greu de stăpânit.
La tăieturi, folosește o foarfecă bine ascuțită și curată, iar la ramuri mai groase poți aplica un mastic cicatrizant conform recomandărilor de pe produs. Nu e doar estetică la mijloc: prin rănile mari intră ușor boli de lemn care, în timp, pot usca crengi întregi.
Fructe multe, nu doar frunze: udare, hrănire, boli și dăunători
Un cireș bine așezat în grădină nu este un pom pretențios, dar are câteva momente cheie când sprijinul tău contează. Primăvara, când pornesc lăstarii, și vara, până la coacere, are nevoie de apă constantă, mai ales în primii ani. Nu-l îneca zilnic, însă udă rar și bine, astfel încât apa să ajungă mai jos de 20-30 cm în sol.
Hrănirea se face cu cap. Un strat de compost sau mraniță bine descompusă, întins primăvara devreme pe cercul de sub coroană, oferă nutrienți fără să riști să arzi rădăcinile. Îngrășămintele chimice pentru pomi fructiferi se folosesc doar după ce citești eticheta și respecți dozele; prea mult azot duce la frunze multe și fructe puține.
La cireș, dăunătorul de care se plâng cel mai des cititorii este musca cireșelor, care lasă larvele în fruct. Apoi apar și boli precum monilioza (fructe care se zbârcesc și rămân prinse de ramuri) sau diverse pete pe frunze. Nu intra la întâmplare în primul magazin după un bidon de stropit. Mai bine faci câteva poze clare și mergi la o fitofarmacie, unde un specialist îți poate recomanda tratamentele potrivite pentru soiul tău și pentru perioada din an.
Curățenia contează: adună fructele mumifiate, frunzele puternic pătate și crenguțele uscate și scoate-le din grădină. Mulți le lasă la baza pomului sau pe compost, iar anul următor problema se întoarce în forță. Aerisirea coroanei, prin tăieri corecte, ajută mult la prevenirea bolilor.
Cât te costă, cât durează și când chemi un pomicultor
Dacă te duci într-o pepinieră serioasă, un pom de cireș altoit costă, orientativ, între 30 și 70 de lei, în funcție de soi și de portaltoi. La asta mai pui câteva sute de lei dacă vrei să cumperi și unelte mai bune sau dacă ai o grădină mare și plantezi mai mulți pomi.
De la plantare până la primele fructe serioase trec, în general, 3-4 ani. În primii doi ani se întâmplă lucrurile cele mai plictisitoare pentru ochi, dar cele mai importante pentru rădăcini. Dacă ai grijă de udare, tăieri ușoare și sol, vei avea apoi veri în care pomul parcă explodează în fructe.
Te poți descurca singur cu plantarea, udarea și tăierile de întreținere, mai ales dacă îți faci curaj cu încă 2-3 videoclipuri sau o carte de pomicultură. Dar sunt situații când e bine să suni un pomicultor sau pe cineva cu experiență: dacă pomul e foarte bătrân și vrei să îl întinerești, dacă ai pierdut deja câțiva pomi în același loc sau dacă vezi simptome ciudate, care avansează rapid, pe frunze și fructe.
Mulți cititori ne spun că au învățat pe pielea lor un lucru: mai bine plătești o dată pe cineva să îți arate cum se face o tăiere de formare sau cum se identifică o boală, decât să tot încerci la întâmplare ani la rând, schimbând pomii din curte ca pe florile de ghiveci.
Întrebări frecvente
Când e mai bine să plantez un cireș, toamna sau primăvara?
Toamna, după căderea frunzelor și înainte de îngheț, pomul are timp să-și așeze rădăcini noi până la primăvară. În zone cu ierni aspre sau sol greu, se poate planta și primăvara devreme, cât pomul e încă în repaus.
Cât de mare ajunge un cireș într-o curte obișnuită?
Un cireș altoit pe portaltoi de vigoare medie ajunge de regulă la 4-5 metri înălțime și cam tot atât diametrul coroanei. În funcție de soi și tăieri, poți să-l ții ceva mai jos, dar nu e un pom mic pentru spații foarte înguste.
Merge crescut un cireș în ghiveci, pe terasă?
Pe termen lung, nu. Cireșul are sistem radicular puternic și are nevoie de volum mare de sol. Există unele forme pitice pentru containere, dar chiar și acestea se simt mai bine plantate în pământ, într-o grădină.
Cine a stat vreodată la umbra unui cireș bătrân știe că nu e vorba doar de fructe, ci de un fel de ritm al curții: florile care umplu aerul primăvara, foșnetul frunzelor, mirosul de dulceață în bucătărie. Dacă îi dai pomului un început bun și puțină atenție la timp, el își face restul treburii singur, ani la rând.
Recomandările de mai sus au caracter general și sunt potrivite pentru condițiile obișnuite de grădină din România. Pentru alegerea soiurilor, tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor sau lucrări mai complicate de tăiere, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
